Centenarul Marii Uniri sau cum România doarme de 71 de ani

215 vizualizari
Centenarul Marii Uniri sau cum România doarme de 71 de ani

Autor: Nicolae Cotruț 

Toată lumea vorbește de 1918, de cum Regele Ferdinand a făcut România Mare, dar mai întâi, ce e Unirea asta despre care vorbesc toți?
Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

Cel mai probabil 40% din români nu au nicio treabă cu ce s-a întâmplat la 1918, Gabriela Firea a organizat o expoziție legată de Centenarul Marii Uniri în pasajul de la Universitate unde era expusă o poză cu episcopul Iuliu Hossu, problema este că sub fotografie scria „Episcopul Emil Hossu citind declarația Unirii” partea interesantă este că Emil Hossu juca în filme cu Florin Piersic, nu trăia în 1918.

Dar în țara cu cei mai mulți analfabeți din Europa, cui îi pasă de Centenar? Probabil că în Parcul Cișmigiu „La Şahişti” există oameni care se uită strâmb când aud de Regele Ferdinand sau de Unire. Singura istorie pe care o cunosc fiind eterna „Epocă de Aur” cu cozile și frigul din apartamente pe care îl mai și plăteai. Majoritatea se zbârlesc când aud cuvântul „rege” invocând teoria conspirației cu trenul plin cu aur al Regelui Mihai care s-a dovedit să fie un tren cu valize pline cu haine și poze.

Dar trecând peste toate detaliile astea, ce au făcut românii după Unire?
Pe lângă faptul că au pierdut Basarabia și și-au izgonit Regele, și-au mai lăsat și o gloată de sudori și cizmari să conducă țara timp de 42 de ani. Au făcut o revoluție de toată frumusețea cum s-ar zice, cu împușcături și tancuri, cu execuția conducătorului, cu tot tacâmul. După ce au devenit „țară democrată” și au lăsat oamenii din eșalonul doi al gloatei de sudori și cizmari să vândă țara bucată cu bucată și să cheme minerii să căsăpească studenții care se săturaseră de atâta prostie, au intrat în NATO și în Uniunea Europeană, i-au retrocedat Regelui Mihai proprietățile, au vândut flota și au construit un nou Stadion Național. În rest încă mai exista regiuni fără curent/canalizare/căldură/apă curentă/spitale/școli destule/grădinițe, etc.

Partea cea mai interesantă este că partidul de la guvernare are ca președinte de onoare pe tipul care bea cafea cu Ceaușescu și care a chemat minerii. Partidul care face miting pe banii publici ca să spele minţile şahiştilor despre care vorbeam mai sus.
Doctorii pleacă cu miile în străinătate, poate din cauza salariilor, sau poate că sunt nenumărate cazuri în care un doctor e agresat fizic de un părinte care muncește cu ziua prin sat şi crede că știe mai bine decât doctorul de ce îi suferă copilul. Majoritatea oamenilor puși în funcţii de conducere prin întreprinderi ale statului sunt puși politic și n-au nici cea mai mică legătură cu domeniul de activitate al întreprinderii, 99.9% din români se plâng de conducerea statului dar stau și behăie în loc să facă ceva, ba mai mult, din acei 99.9%, 95% recunosc că și ei dacă ar ajunge în conducere ar fi corupți. Deci de ce ne mai mirăm degeaba? De ce ne mirăm că majoritatea țărilor occidentale dau ochii peste cap când aud de români?

E adevărat, avem și valori, îl avem pe Gheorghe Hagi care e atât de respectat în Turcia încât au fost oameni care și-au schimbat prenumele în „Hagi” o avem pe Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, toată lumea știe celebrul tabel cu nota „1.00” Îl avem pe Ivan Patzaichin care îi făcea pe sportivii străini să țintească la locul al II-lea, locul I „fiindu-i rezervat”. Asta ca să nu mai pomenesc de George Enescu, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși sau Ion Luca Caragiale, unii dintre ei fiind cunoscuți și în afara țării. Suntem una din puţinele țări din Europa care are toate formele de relief, avem un muzeu unic în Europa, Muzeul Aurului din Brad, și multe alte obiective turistice, castele, etc. Dar nu facem nimic ca să ridicăm turismul, nici măcar românii nu mai merg la muzee, ce să mai vorbim de străini. Oricum românii fac indigestie când aud de cultură, ei având aceleași dorințe ca dacii de acum 2000 de ani, să mănânce, să bea și să doarmă.
Totuși generația tânără pare să dea o speranță, dar foarte mulți moștenesc instinctele părinților, fiind adolescenți de 14 ani care n-au citit o carte în viața lor și aceia educați și culți intră în inferioritate și pleacă în Occident, pentru că țara lor este sufocată de rezultatul Republicii Socialiste România. Și că tot vorbeam de Centenar, cred că Majestatea Sa, Regele Ferdinand, și cei care au făcut Centenarul s-ar lua cu mâinile de cap dacă ar vedea unde a ajuns țara lor. Și acea luminiță de la capătul tunelului care dădea speranțe că România nu va deveni o țară cu oameni pierduți în Evul Mediu se transformă într-un tren accelerat care distruge tot.

Articol publicat în cadrul proiectului “Scrie istorie! Ro-mândria!”, autor Nicolae Cotruț , “Colegiul Economic „Viilor” București

 
 

Comments are closed.

 
 
 
 

Parteneri